Tattoo supply shop new york,images of tattoo lettering examples,best friends quotes rachel,tattoo zombie art - PDF Books

Categories: Hawaiian Tattoos | Author: admin 06.05.2016

You must have JavaScript enabled in your browser to utilize the functionality of this website. Fellowship exists to promote craftsmanship while furthering the artistry of the tattoo community.
De sute, daca nu mii de ani, India dispune de o bogata mostenire culturala in ceea ce priveste traditia tatuarii, pastrata de-a lungul si de-a latul tarii. In ciuda diversitatii diferitelor culturi ale tatuatului in India, literatura pe acest subiect este surprinzator de rara, exceptand obscurele rapoarte universitare si guvernamentale, respectiv recensaminte din secolul al 20-lea, ingropate in arhive prafuite si biblioteci de muzeu.
Tatuajul (gudna, Hindi) in India este considerat un obicei stravechi a carui vechime exacta insa nu se cunoaste. Kolam sunt facute de femei, care le deseneaza cu mana libera in calcar, praf de orez, sau o alta substanta care trece printre degete ca praful. Nu in mod surprinzator, multe tatuaje din India de Sud purtate spre inceputul secolului 20 proveneau in mod specific de la desenele kolam, pentru ca s-a crezut ca acestea au proprietati protectoare. Profesia sau casta unui individ este indicat foarte des de tatuaje, desi de cele mai multe ori acest lucru nu s-a inclus in mod intentionat intre ei.
Aceste simboluri semnifica, ca femeia care le poarta este probabil o laptareasa din casta Ahir sau Goval. Un alt articol vechi (din 1902) intitulat „Note privind tatuajele feminine in regiunea Panjab (Punjab)”, descrie, ca madhavi (aparatul de batut untul), ateran (fusul), camila, acul, sita si calaretul razboinic arata foarte clar casta femeii care le poarta, dar din moment ce majoritatea acestor modele nu au fost grupate in functie de casta, este dificil sa discutam aspectele identificarii in intregime.
Floarea de lotus, paunul, pestele, triunghiul si swastika sunt semne ale norocului, mai ales daca sunt tatuate pe bratul stang. Practica prin care se tatueaza un scorpion, un cobra, o albina sau un paianjen isi are originile intr-o vraja pozitiva, despre care se credea ca protejeaza purtatorul.
Oamenii Dhelki Kharia din Jharkhand dispun si ei de o traditie vasta in ceea ce priveste arta tatuarii. Cat despre originea practicii, oameni de varsta din tribul Kharias din Districtul Ranchi relateaza urmatoarea traditie: „In cursul migratiilor lor, inainte sa fi stabilit in locul actual, oamenii Kharias si-au ridicat tabara la confluenta dintre doua rauri, ridicandu-si steagurile.
Cu toate acestea, exista o credinta comuna in India ca tatuajele migreaza in rai impreuna cu sufletul, in trupul muritor. In jurul anului 1900, femeile Korathi (rromi) tatuau ambele sexe printr-un fel de incizie, tatuand motive complexe kolam sau alte forme pe clientii lor in scop decorativ. De obicei artistii tatuatori rosteau o binecuvantare pentru bunastarea si prosperitatea celui tatuat, dupa care incepeau operatia. Instrumentul de punctionare consta de obicei din trei sau mai multe ace legate impreuna cu o sfoara.
Clientii tatuati aveau convingerea, ca tatuajele lor indeplineau rolul unor pasapoarte la iertarea pacatelor si intrarea in rai. Conform altor traditii hindusi inregistrate in zona in jurul anului 1910, se zicea ca Vishnu ar fi tatuat mana lui Lakshmi cu formele armelor lui, si cu cea a soarelui, a lunii si a plantei Tulsi (Ocimum sanctum) ca si protectie impotriva demonilor. Ca si echivalentii lor in Mysore, artistii tatuatori din Madras erau intotdeauna femei care calatoreau prin tara in cautarea clientilor. Uneori, in cazul durerilor musculare sau a altor tulburari, „operatia” tatuarii avea rolul de alina durerea, de exemplu pe articulatia umerilor sau pe coapse. Conform unei legende, cu multi ani in urma, o femeie Paraiya a dorit sa fie tatuata pe brat si pe piept cu forma unui sutien sau corsaj. Conform unui raport din 1906, echivalentul Tamil al tatuarii era numit pachai kuthikiridu, sau punctionare cu verde. Motivele de tatuaj se selectau dintre mai multe desene pe hartie create de catre artista, care trasa prima data motivul selectat pe piele cu ajutorul unui bat neascutit cufundat in cerneala preparata, dupa care incepea tatuarea prin punctionare. Artistele Korava puteau executa motive complicate cu o dexteritate deosebita, dar din moment ce majoritatea erau analfabeti, nu puteau sa tatueze initiale sau nume numai dupa un desen model.
Cu o suta de ani in urma in Mandla, s-a reportat, ca atat barbatii, cat si femeile Khond erau puternic tatuate, desi obiceiul era deja pe cale de disparitie printre barbati. O fetita Kihund sau Bhumia era tatuata la varsta de doar cinci ani: pe frunte, pe tample si pe obrazul drept. Printre Baiga, tatuajele erau aplicate de catre tatuatori (badnin) profesionisti din casta Badna, numiti Godnaharin. In randul femeilor Baiga, tatuajele sunt considerate a fi o forma de exprimare sexuala, precum un puternic stimulant sexual. Cand o femeie Baiga a fost intrebata despre semnificatia tatuajelor ei in 1935: „Dorinta [sexuala]! In mod interesant, barbatilor Baiga li se intrezicea sa vada operatia tatuarii, iar femeile trebuia sa treaca peste o perioda de izolare in care erau acoperite cu curcuma si ulei, dupa care erau spalate. Femeile Baiga intervievate in anii ’90 au spus, ca tatuajele lor previn artrita, le confera imunitate impotriva schimbarilor meteorologice si a substantelor toxice, si ajuta la combaterea bolilor de sange. Conform traditiei, cand o fata Baiga ajunge in jurul varstei de opt ani, ea primeste un tauaj in forma litere „V” pe frunte. In jurul anului 1930, tatuajele de frunte costau un anna, cate patru anna pentru fiecare brat si inca patru pentru tatuajele de piept.
Indata ce tatuajul este completat, tatuatorul primeste de un onorariu in orez, haldi (curcuma), ulei, chili sau sare de la rudele clientului, pe care le flutura peste fata tatuata. Tatuajele sunt foarte comune in randul femeilor si in ziua de astazi, ele fiind tatuate deseori pe o portiune extinsa a corpului. Ca si in alte regiuni ale Indiei, tatuatul in randul triburilor Khond, Bhumia si Baiga pare a fi o modalitate magica de a proteja corpul impotriva pericolelor reale si spirituale, intr-un mod foarte asemanator purtarii talismanelor. Pe partea de sus a picioarelor sunt cinci puncte, unul pe fiecare deget al picioarelor, si o linie este trasata in jurul talpii de la degetul mare pana la cel mic.
Pe spate se tatua o forma alungita, care infatiseaza casa zeului Bhimsen, cu o deschidere in partea de jos, chiar deasupra sezutului, reprezentand poarta. In mod similar, tribul Muria Khond considera tatuajele ca fiind un fel de pasaport spre viata de dincolo. Nu in mod surprinzator, mai multe triburi din Gujarat precum cel agrarian Mer credeau ca tatuajele sunt singurele lucruri care le acompaniaza la trecerea in viata de dincolo, nu prosperiatea sau bogatia. Motivele de tatuaj preferate de catre tribul Mer au o relatie apropiata cu obiectele de cult religioase.
Barbatii nu sunt tatuati in mod abundent, de obicei deasupra incheieturii, pe spatele mainii sau cateodata pe umarul drept, iar camila este printre simbolurile favorite printre barbatii Rabari din Gujarat.
Motivul preferat de tatuaj a femeilor Mer se numeste hansali, care cuprinde gatul, continuand in jos, spre piept. Membrii tribului Rabari din districtul Kutch pe coasta de NV a Indiei, in apropierea grantiei pakistaneze, practau si ei arta tatuarii si continua s-o faca pana in ziua de azi, cu toate ca femeile care traiesc deja in zone urbane primesc din ce in ce mai putine tatuaje, considerandu-se „oameni de oras”, considerand ca „tatuajele sunt demodate.” Cu toate acestea, femeile din aceasta regiune practicau tatuatul in scopuri decorative, religioase si terapeutice. Pigmentul de tatuaj era preparat prin amestecarea calaminei cu tanin (acid taninic) extras din scoarta copacului local kini, sau cu lapte matern si cateodata si urina. Aproape toata suprafata corpului este tatuat: fata, gatul, pieptul, bratele, mainii, picioarele si talpile.
Despre gruparea etnica Naga se crede ca au migrat in locatia lor actuala din Tibet in jurul anului 400 i.Ch.
Cu o suta de ani in urma, tatuatul era un obicei rezervat pentru femei si barbati razboinici.
Printre membrii tribului Ao Naga, artistii tatuatori erau femei batrane care executau ritualul in jungla din apropierea satului lor. Cand o fata este tatuata, se pune un covor de bambus pe jos pe care sa se intinda, iar pe durata operatiunii va fi tinuta de mai multe femei batrane. Punctionarea pielii se face prin baterea instrumentului in piele cu radacina de kamri: o planta deosebit de grea si zemoasa cu radacina in forma de ceapa. In randul vanatorilor de capete Konyak, baietii ajunsi la varsta maturitatii erau tatuati ceremonial, semnificand barbatia.
Odata cu maturizarea unui barbat Konyak, aceta era silit sa-si continuie misiunile de vanator de capete. Dupa acestea, capul se punea intr-un cos si se agata pe o toba foarte mare (khom) pe care se bateau diferite ritmuri pentru a anunta satele vecine de succesul vanatoarei de capete. Chiar si dupa interzicerea oficiala a vanatoarei de capete in anii 1950, tribul Konyak si alte grupuri Naga nu au renuntat la obieciul tatuarii, ci au inlocuit capetele umane cu cranii de maimuta sau capete sculptate din lemn, carandu-le in sat cantand versurile victoriei ca si cum ar fi capturat un inamic real. Alte grupuri Naga sunt de parere ca acest simbol cunoscut permite ca stramosii lor sa recunoasca femeia marcata dupa moarte, sau poate fi folosit si drept „numerar” pentru a cumpara mancare si alte provizii.
Femeile Wancho Naga nu purtau nici un fel de tauaj pe fata, insa erau tatuate pe tot restul corpului.
Tehnica tatuarii este similara cu cea descrisa mai sus in cazul tribului Ao Naga, iar instrumentul seamana cu o barda mica avand un rand de cinci sau sapte ace naturale atasate la partea de sus a instrumentului. Motivele se matritau pe partea corpului care urma sa fie tatuata, iar pigmentul se obtinea din lemn carbonizat amestecat cu rasina din seva de pin si apa. De la tatuajele razboinice din Naga, la magicele marcaje kolam si tatuajele pantheonului hindus, diferitele culturi ale tatuarii din India alcatuiesc un mozaic tribal deosebit de bogat, cuprinzand mii de mile si mii de ani.
Oricare ar fi rezultatul acestor schimbari, aceasta frontiera candva ascunsa a artei corpului uman ramane un subiect captivant, deoarece dezvaluie diferitele moduri prin care bastinasii din India erau integrati cultural in lumile lor umane, ancestrale, spirituale si inconjuratoare prin ritualurile corpului si simbolism social. Technical Tattoo Supply carries a wide range of 100% Authentic tattoo outlining and shading ink like Millennium, Irizumi, Intenze, etc.
We carry all the best power supplies, foot switches, cables, accessories, and anything needed to power your tattoo station up. From swivel chairs, to arm rests and lamps, Technical Tattoo Supply has you covered with all your studio supply needs.
Tattoo Supplies and Equipment from Joker Tattoo Supply is great image for your collection and this design is free to use with high definitions resolution. Copyright © 2014 Tattoo Design Bild, All trademarks are the property of the respective trademark owners. We honor the dedication of artists before us through dedication of our own, shunning shortcuts in favor of sacrifice. De la junglele montane din regiunile Arunachal Pradesh si Nagaland in nord-vest, pana la deserturile Kutch din Gujarat, pe granita cu Pakistan in vestul indepartat, tatuajele serveau si un alt scop decat cel al infrumusetarii corpului: ele aveau menirea sa poarte trupul spre viata de dincolo. In afara de cele mai sus mentionate, informatiile etnografiei contemporane despre aceasta arta sunt relativ putine.
Totodata, am avut ocazia sa invat despre tatuat de la mai multi informatori Naga intr-o calatorie recenta in regiunea lor din vestul indepartat. Un indiciu privind antichitatea acestuia poate fi gasit prin compararea motivelor petroglife din labirinturi cu tatuajele similare. Desenele sunt facute in zori, in special in perioada anului cand se presupune ca sunt multi demoni si spirite prin preajma.
Conform unui articol intitulat „Note privind modele de tatuaje feminine in India”, se credea, ca punctul negru pe frunte sau pe barbie avea puterea sa protejeze purtatorul de deochi. Cand un Brahmin oficiaza o ceremonie religioasa in casa unui Sudra, acesta deseneaza un triunghi cu apa pe podea, nu un swastika sau un patrat cum ar face in casa celor care apartine de cei „nascuti de doua ori”. Va fi interesant de aflat daca fusul este tatuat de catre femei apartinand castei filarilor, care initial erau nomazi, iar acum realizeaza covoare sau franghii, fara sa fi stabilizat in ceea ce priveste obiceiurile lor.
Desi modelul se numeste doar „coroana” (mukat), este de fapt tronul (mayur) al lui Krishna sau Kanhayya.
Kasar-ii, negustorii oalelor din cupru si alama la Nasik, au doua camile pe piedestalul zeitei lor. Cu toate acestea, nu va constitui o surpriza sa aflam, ca femeile sunt (respectiv): laptarese, filatoare, negustori sau membri unei caravane, cizmari, fermieri si Rajput. Femeile Mal Paharia din Jharkhand au confirmat ca tatuajele mentin organele corpului sanatoase, si ajuta la functionarea optima a acestora. In timp ce traversau raul in barci, un trib inamic a luat prizonier cateva dintre barbati, dar nu si steagul Kharia, deoarece femeile l-au aparat, respingand inamicul de trei ori.
Cu alte cuvinte, se credea ca daca exista ceva care nu se pierde odata cu moartea, acestea sunt tatuajele, deoarece sufletul este identificat dupa acestea. Artistele Korathi aveau un stil de viata nomadic si calatoreau de-a lungul si de-a latul tarii.
In timpul tatuarii, femeia canta diferite zicale sau cantece Gopika Gita, pentru a lua gandul celui tatuat de la durere.
Modelul de tatuaj putea fi selectat dintre mai multe desene, si se trasa prima data pe piele cu un bat cu varful ascutit, cufundat in cerneala de tatuat. 1) Se intindea zeama de frunza de betel pe o tigla ceramica noua, care se expunea flacarii unei lampi cu ulei de ricin, cauzand calamina sa se depoziteze pe aceasta.
Se spunea ca el a promis sa protejeze impotriva raului pe toti cei care poarta acelasi semne. Presupusul motiv este ipoteza, ca tatuarea isi are originile in frica rapirii femeilor indigene din India de catre inamic.
Paraseau regiunea Madras in timpul sezonului de recolta, facand vizite profesionale in districtele din invecinate, calatorind uneori chiar pana la Pondicherry in sud si Cuddapah in nord.
Un raport a notat cazul unui barbat Bedar din districtul Bellary, care si-a dislocat umarul dupa care a fost tatuat cu figura lui Hanuman pentru a alina durerea.
Femeile calatoare Korava erau artiste tatuatoare (si ghicitoare), iar cerneala lor se pregatea in felul urmator. Odata completat, tatuajul se spala cu apa rece, dupa care se aplica un strat de pigment pe suprafata tatuata. Acestea fiind spuse, se spunea despre ele ca aveau capacitatea sa tatueze orice motiv, indiferent de complexitate, cu conditia ca acesta sa fie ilustrat pentru ele.


Barbatii Baiga purtau, de asemenea, semne alcatuite din chandrama (luna) pe spatele mainii, respectiv bichu (scorpion) pe antebrat.
Partea deschisa este indreptata spre jos iar un punct apare pe ambele parti, cat si in partea de jos. Daca un barbat a fost martorul ritualului sau  o fata Baiga nu si-a primit tatuajele, s-a crezut ca Bhagavan, fiinta suprema, o va gauri pe tot corpul dupa moarte. Se platea opt anna pentru cele de pe coapse, patru pentru picioare, iar cinci pentru spate.
Cateodata tine acele si curcuma in mana dreapta, prinde degetele persoane pe care a tatuat-o cu mana stanga, trecand peste corpul clientului de trei ori cu mana dreapta. Semnul il reprezinta pe Gajkaran Deo, zeul elefant, despre care se credea ca traieste in cimitire.
In interirorul tatuajului se afla imagnea batei lui Bhimsen, constand dintr-o succesiune de puncte asezate aproximativ in forma unei bate indiene.
Acestea includ sfinti, picioarele lui Rama sau Lakshmi, femei carand apa in urcioare pe cap, Shravana carandu-si parintii spre centre de pelerinaj, respectiv zei cunoscuti precum Rama, Krishna sau Hanuman sunt de asemenea depictati. Varfurile acelor se introduc in pigmentul preparat din calamina si urina de vaca sau calamina si zeama frunzelor plantelui tulsi – cateodata apa in care scoarta de biyan sau sisam (Dalbergia lotifolia) amestecata cu curucuma era folosita. Numele provine de la un colier din argint, mai groasa in partea de mijloc si spiralata la amandoua varfuri.
Femeile unor grupari etnice migratoare precum Vaghari sau Nat practicau de asemenea acest lucru facand turul satelor din imprejurime in timpul iernii. Motive traditionale (trajuva) treceau de la o generatie la alta, iar femeile in varsta lucrau ca si tatuatori la expozitii, festivaluri si targuri. Un kit de tatuaj traditional Rabari este foarte simplu: un singur ac si un bol facut dintr-o tigla pentru a tine pigmentul lichid. Asezarile Naga se afla printre munti si creste succesive traversate de nenumarate rauri si parauri.
In ziua de astazi insa, practica devine din ce in ce mai rara, iar semnificatia sociala se pierde. Barbatii Ao erau tatuati mai rar, iar in cateva sate era strict interzis ca un barbat sa fie prezent pe durata tatuarii unei femei, o regula pe care o urmau si membrii tribului Wancho Naga din Arunachal Pradesh.
Unealta folosita pentru a punctiona pielea consta din cateva spini de cactus legati pe un bat si introduse intr-un cap tip barda facut din tulpina unei plante. Dupa ce sangele este inlatura prin spalare, vopseaua neagra se aplica din nou, iar clientului nu-i ramane decat sa-si ingrijeasca plagile pana la vindecare. Inainte de efectuarea ritualului, grupul de baieti trebuia sa captureze cel putin un cap din satul inamicului.
La capturarea unui cap inamic, acesta se taia in bucati sau se aducea inapoi intreg pana la portile satului, dupa care barbatul cel mai in varsta din fiecare clan efectua o ceremonie importanta. Baietii care acompaniau un grup de razboinici, dar se intorceau acasa inainte sa fi particiapat la o batalie propriu-zisa primeau o mica gaura perforata in partea de sus a urechii. Primele ei tatuaje (chung sau chungsu) erau plasate in zona buricului in jurul varstei de sase sau sapte ani. Doar femeile aristocratice sau „reginele tatuarii” (de exemplu sotia capeteniei) putea functiona ca si artist tatuator. In timp ce artista tatuatoare punctioneaza pielea batand usor instrumentul de tatuat, pielea este intinsa de catre un asistent.
Asemenea grupurilor Naga, dreptul de a fi tatuat se castiga pe campul de batalie: barbatul sau clanul care captura cele mai mult trofee umane era tatuat de catre regina. Ramasitele practicilor indigene de tatuat supravietuiesc aici in forme apropiate surselor originale, desi modernitatea si alte influente au pus in miscare o serie de transformari care ar putea duce la disparitia acestor traditii pentru intotdeauna. Tatuarea nu era doar o practica care definea perceptiile locale ale existentei, dar o practica care exprima si imortaliza apartenenta, maturitatea, personalitatea, precum si mandra culturala si abilitatea artistica. Tattoo Supplies and Equipment from Joker Tattoo Supply is part of the popular collection wallpapers.
Ceea ce urmeaza este un modest studiu enciclopedic despre practicile tatuarii din India, in trecut si in prezent. In primul rand sunt asociate cu o divinitate in forma de cobra, protectoare si fertila, iar in al doilea rand, au o functie apotropaica, alungand demonii. Kolam sunt forme sinuoase, simetrice, care par sa fie desenate dintr-o singura linie, urmand un labirint complex intre randuri sau coloane de puncte. Ideea era ca Yama, zeul mortii si demonii lui nu puteau rani purtatorul tatuajului, fiind incapabili sa rezolve puzzle-ul. Alunita sau punctul tatuat era, de asemenea, considerat o emblema Chandani, corespunzand lui Venus, a carei apropiere de Luna, un barbat personificat, reprezenta intalnirea dintre doi indragostiti.
Semnul mistic A se refera la cele opt directii, iar B arata cele opt puncte ale busolei plasand doua patrate unul peste celalalt, cu laturile intersectate – laturile reprezentand raiul si pamantul.
Femeile cu aceste tatuaje apartin de cele mai multe ori de casta Banjara, delimitarea punctata sau lineara diferentiind un trib de celalalt. Aceste tatuaje sunt supravietuirea „totemelor invechite”, chiar daca nu sunt recunoscute ca atare. Sita a fost protejata de catre cercul vrajit (taboo) desenat in jurul bucatariei ei (gumpha) si era ordonata sa nu iasa din incinta acestuia pana la intoarcerea protectorului ei.
Paianjenul, insa, ocupa un loc si mai special, fiind creditat cu puterea de a vindeca lepra. Femeile Muslim Maler din Punjab era convinse ca tatuajele de pe frunte ajuta la o nastere fara complicatii.
In unele cazuri acest lucru se amana pana la varsta de 10 – 11 ani, dar in nici un caz dupa casatorie. Onorariul lor consta in orez, banane, nuci sau diferite plante, completat uneori si de o suma de bani. Partea pielii care urma sa fie tatuat se spala cu apa rece, iar un strat de cerneala se intindea peste suprafata. Despre cateva modele de tatuaj se presupunea ca pot indeplini rolul unui talisman, aducand bogatii purtatorului.
Mai mult, Lordul Krishna avea obiceiul sa tatueze cei patru totem-uri, sankh (scoica), chakra (roata), gada (buzduganul) si padma (floarea de lotus) pe fetele si membrele sotiilor lui.
Motivele tribale printre formele crude ar ajuta la identificarea femeilor, si includeau ornamente, desene religioase, vraji si simboluri. Printre clientii lor se numarau alte femei Brahmin, alti hindusi, Paraiya si musulmani Tamil. Din nefericire, acele de tatuaj au ranit organul vulnerabil, iar femeia a murit, pornind o obiectie superstitioasa impotriva tatuarii pieptului. Pudra de curcuma si frunze de Sesbania grandiflora se macina impreuna intr-un mojar sau pe o piatra de macinat.
Pentru a alina durerea, un ulei neidentificat se aplica pe plaga, iar o cantitate mica de pudra de curcuma se masa in piele pentru a intensifica culorile si pentru a preveni umflarea aditionala. In anul 1910, de exemplu, s-a documentat ca tatuatorii Korava din Madras copiau motive burmeze complexe. Acest tatuaj se numeste chulwa („focarul”) si este simbolul viitoarelor sarcini casnice ale fetei. Pigmentii includeau zeama de pom bhilawan (Semicarpus anacardium), sau un amestec din piele arsa de sarpe (cel mai preferat a fost domi), susan negru (Sesame indicum) si ulei de ramtilla (Guzotia abyssinica). Apoi se vindeca si isi dau seama ca au ceva ce nu ii va putea fi luat niciodata” – comenta demult un batran. Dar tatuajele dureaza o eternitate.” O alta femeie le asemana cu „o jacheta care nu se poate scoate niciodata.
Tatuatorului i se da curcuma, sare, chili si o moneda infasurata in frunze de mahlol, iar acestea sunt puse dupa aceea in „supa”. Cerneala de tatuaj a fost preparata din praf de carbune de lemn si tamaie amestecat cu ulei de susan sau mahua. Acest ritual, precum si faptul, ca tatuatorul ofera o mica parte din onorariul lui celor Sapte Surori, avea menirea sa „racoreasca” tatuajele. Urmatoarea intamplare a ramas de la un preot Baiga din jurul anului 1915, care frecventa un altar cunoscut din Mandla. Fiind un zeu puternic, simbolul lui pe picioare avea probabil menirea sa ajute femeile la caratul greutatilor. Bhimsen este zeul bucatariei (si a ploii), iar imaginea batei lui facut cu argila alba si colorata verde cu ajutorul furnzelor copacului semar se desenea de regula pe peretele bucatariei. Pe fata, chiar sub gura se afla cateodata imaginea unei cobre, menita sa protejeze purtatorul impotriva efectelor cauzate de diferite otrave.
Intr-o zi cele sapte surori s-au dus la Tallur Muttai si i-au cerut ornamentele ei care sa reziste chiar si dupa moarte. Obiceiul era ca fata sa fie tatuata inainte de casatorie, deoarece in caz contrar mama soacra putea sa-i reproseze ca parintii ei sunt „rai sau saraci”. Primul tip de pigment rezulta o culoare albastra-neagra, in timp ce al doilea producea o nuanta verde.
Mai exact, hansali incepe la gat cu un motiv de floare in mijloc si cu un paun pe fiecare parte. In mod traditional, artistii tatuatori erau platiti in cereale, dar pana la anii 1950 toate tranzactiile se faceau deja in numerar, iar din in ce mai multe tatuaje erau executate de barbati ca aparate de tatuat. In trecut, toate grupurile erau vanatori de capete, dar in ciuda faptului ca guvernul indian a interzis practica in 1953, inca exista zvonuri, vanatoarea de capate persista in multe zone mai izolate.
Cu toate acestea exista o cantitate mare de informatii etnografice despre arta tatuarii in randul tribului Naga.
Femei care dispuneau de vastele cunostinte necesare pentru a tatua se gaseau in relativ putine sate, iar acestea faceau turul tarii in decembrie si ianuarie. Motivul care urmeaza a fi tatuat de catre batrana este marcat pe pielea fetei cu un bat inmuiat in pigment. Capului i se atribuiau puteri magice, si se credea, ca aceasta creste fertilitatea culturilor si virilitatea celor care au luat-o. Spargea un ou peste capul capturat, dupa care turna bere cu orez peste acesta si spunea incet: „Sa vina mama ta, sa vina tatal tau, sa vina fratii tai, sa vina cu totii!” Spargerea oului era menita sa orbeasca rudele victimei prin magie pentru a putea fi ucisi mai usor in viitor. In ziua de astazi insa, un barbat Konyak sau Wancho sub varsta de 70 de ani cu tatuaj facial este un lucru extrem de rar. Barbatilor care au capturat capete de inamic li s-a permis sa primeasca tatuaje de piept sub forma a doua „aripi de strut” sau „o forma de V”, o „fantana a fertilitatii” sau conform denumirii tribului Khiamniungan, un „piept de tigru” din cauza credintei conform caruia uciderea unui inamic ii confera calitatile unui tigru.
Femeile intervievate in anii 1960 au declarat ca port un asemenea tatuaj deoarece acesta ar speria eventualele tigri cu care s-ar intalni.
Diferite motive se executau pe diferite parti ale corpului conform statutului social al femeii in comunitate. In mod traditional, ziua tatuarii se fixa printr-un ritual de divinatie, dupa care se tinea si un ospat pentru a marca ocazia.
Sangele se inlatura cu un lichid de culoare albastra obtinut din resturile carbonizate si pulverizate ale unei plante din jungla pentru a intensifica culoarea albastra si pentru a vindeca urmele punctionarii.
Conform unei relatari din anul 1872, barbatii care capturau o un cap de inamic puteau sa primeasca prestigioasele tatuaje faciale (thun hu) ale unui razboinic, iar cei care capturau numai un brat sau un picior primeau tatuajul pe picioare.
Here you can find some new design about Tattoo Supplies and Equipment from Joker Tattoo Supply for your current screen resolution. In the art of tattooing, we blur lines between timelessness and mortality, between skin and canvas, between outcast and visionary. Se plaseaza de obicei in apropierea pragului casei familiale pentru asigura locuitorilor protectie si prosperitate.
Pe partea stanga se afla sotia sa incoronata, Rukmini, iar pe partea dreapta, fratele sau, Balaram. Cei cu linii punctate vor fi probabil cei din nord, iar cei cu modele lineare accentuate sunt cei din sud. O fata netatuata inainte de casatorie este considerat o ofensa sociala si religioasa, care trebuie platit prin sacrificarea unei gaine albe lui Ponomosor (creatorul si fiinta suprema), band cateva stropi din sangele de sacrificiu. Iar in cateva regiuni din Mysore, femeile hindusi care nu erau tatuate cu anumite motive erau considerate necurate, fiindu-le interzis sa atinga porumbul de pe aria de treierat sau sa serveasca la cina. Preotii orasului antic Dwaraka tatuau unele dintre aceste motive pe celor veniti in pelerinaj la altarul lui Krishna. De asemenea, s-a inregistrat, ca persoanele care se inchinau lui Ganesh si urmau sa fie tatuate, practicau urmatorul ritual: „Infigeau iarba verde intr-o bila de balegar pentru reprezenta zeul Vinayaka (Ganesh), ardeau tamaie si puneau nuci de cocos intr-un foc.
Amestecul se intindea pe o panza subtire si se rula in forma unui fitil, care se punea apoi intr-o lampa deschisa alimentata cu ulei de ricin.
Tatuajele pe tample si pe obrazul drept (dipa) se alcatuiau din mai multe linii si puncte, care se aplicau ori in acelasi timp sau cu intarziere intre ele. Pielea se punctiona cu un ac, iar o cantitate suplimentara de zeama se intinde peste plaga.
Cand o fata tipa in timpul tatuarii, batranele rad si zic „Daca nu suporti godan (tatuatul), cum vei suporta chodan (actul sexual)?” Se spunea, de asemenea, ca tatuatul nu trebui inceput pe durata sezonului de monsun din cauza riscului sporit de afectiune.
Aceste marcaje sunt singurele lucruri care raman cu noi pana la moarte si chiar dincolo de acesta.” Pe de alta parte, exista si credinta, ca tatuajele femeii pot fi vandute dupa moarte.
Amestecul se punea in ciobul unui vas de lut, se acoperea, si sa ardea peste un lampa sau un foc mic.


Aceasta divinitate este reprezentata de pietre marcate cu doua urme de pasi sub un copac pe la marginea satului. Pe frunte femeile aveau imaginea lui Chandi Mata, care consta dintr-un punct pe frunte, chiar sub cararea parului, de unde se trasau doua linii punctate pana la urechi pe amandoua parti, si se continuau de-a lungul fetei pana la gat. Simbolurile preluate din natura, precum nuca de cocos, palmierul, mango, copacul acacia, florile champa sau migdalele sunt la fel de des intalnite.
Mai jos urmeaza ladu („carne dulce”) sau bajoth (piedestal), pe fiecare parte a carora apar randuri de patru sau cinci sfinti. Desi majoritatea triburilor Naga s-au convertit la crestinism, religia animista continua sa se concentreze pe forte superioare nevazute care controleaza destinul uman. O mare parte dintre acestea au luat nastere in anii 1920-30 cand zonele predominant nesupravegheate din regiunea tribului Naga au fost deschise incet celor de afara prin raporturile si relatarile agentilor guvernamentali, ale antropologilor si a altor calatori. Motivul pentru alegerea acestei perioade consta in vindecarea mai rapida la temperaturi mai scazute a plagilor cauzate de operatia tatuarii.
Daca fata se zbate si tipa in timpul tatuarii, un cocos este sacrificat imediat in apropierea ei pentru a alunga orice spirite rele care i-ar mari durerea. Asemenea tribului Wancho, tatuatul era executat de obicei de catre principala sotie a capeteniei tribului (ang), o femeie de origini nobile din clanul aristocrat.
In final se efectua ceremonia hranirii craniului, care avea menirea sa influenteze sufletul victimei, chemandu-i rudele pentru ca si acestea sa fie ucisi, iar capetele lor sa fie aduse in sat. Este o practica culturala pe cale de disparitie, care va disparea complet in generatia urmatoare. Dupa mai multe victorii se adaugau tatuaje cu figuri umane la triburile Khiamniungan, Wancho, Konyak inferior, si Naga Burmez, iar in cele din urma se tatuau si bratele, umerii, gambele si spatele.
Intr-adevar, batranii din vremea respectiva nu-si amintea de instante de femei atacate de catre tigri. De exemplu, o femeie dintr-o familie de capetenie putea sa aiba motive foarte elaborate pe tot corpul, ce cand altele, de rand mai inferior (de ex. Inainte sa execute operatia tatuarii, tatuatoarea tinea o dieta, mancand doar orez si muguri de bambus.
Plata consta dintr-un picior al unui porc sacrificat, un cos de orez fiert si patru tuburi de bambus umplute cu zu pentru a doua faza a tatuarii.
Altii spuneau insa, ca „un tatuaj pe fata insemna ca barbatul respectiv a luat parte la o vanatoare de capete, nu in mod specific – cum se credea – ca a capturat un cap de inamic. Un scriitor care traia in districtul Wancho in anii 1950 relata, ca „la primul cap de inamic capturat, regina tatua pieptul razboinicului, la al doilea, gatul, la al treilea, fata, iar incepand de al patrulea, tatua bratele, spatele si burta. Acelasi lucru se poate spune si despre trendurile tatuarii din Gujarat si alte regiuni din India, unde motive abstracte inspirate candva din peisaj sau semnele castei au fost inlocuite cu motive din Vest precum radiouri, lacate, ceasuri, avioane si parasolare.
You can download this as nice desktop wallpaper by right click and save as into your computer.
Desigur, oamenii Rabaris din Kutch, Gujarat tatueaza si simboluri ai camilei, fiind negustori nomadice (vezi sectiunea despre Gujarat in cele de mai jos). Femeile Malar sau cele cutreieratoare Dhokar sunt adevarate artiste, folosind un instrument din fier cu trei varfuri pentru tatuat.
O cantitate mica de pudra de curcuma este de asemenea aplicat pentru a intensifica culorile si pentru a preveni umflarea.
Se foloseau uneori si forme din natura, cum ar fi scorpioni, pasari, pesti, floarea de lotus si alte flori, dintre care unele sunt simboluri ale norocului. Alte motive Baiga includeau paune sau un dauri (cos) de piept si radacina de curcuma (haldi-gath) pe brat. Un alt ciob se folosea pentru a razui depunerea, iar cerneala se depozita intr-un vas mic sau coaja unei nuci de cocos.
Cand prezinta dureri ale picioarelor, se duc in acest loc, freaca cele doua pietre si imprastie praful obtinut peste locurile dureroase in scopul de a alina durerea. Aceste semne aveau menirea sa asigure puterea necesara pentru munca fizica, iar cand nu puteau sa se duca in padure din cauza unei febre sau a starii de moleseala, spuneau ca Bara Deo (cum se numea divinitatea suprema) este suparat pe ei. Aceasta imagine poate fi tatuata numai dupa ce parul fetei este „separata” dupa casatorie: se spune ca Chandi Mata va proteja cararea parului care reprezinta viata sotului ei, deoarece aceasta poate fi purtata doar atata timp cat sotul este in viata. Apar si articole de folosinta zilnica precum piedestale sau leagane, precum si alte feluri de tatuaje ca si altare, tronuri, fantani, ancore, lanturi si grupuri de diferite boabe agricole. Acesti pigmenti se punctionau in pielea intinsa de cel putin sapte sau opt ori pentru a forma tatuajul dorit. Menirea acestor figuri umane este acela de a proteja castitatea femeii tatuate in acest fel.
Cunostintele trecea de la o generatie la alta, femeile tatuatoare invatandu-si fiicele, iar acestea la randul pe fiicele lor. O frunza sau un ciob mai mare dintr-o oala de lut se pune peste oala cu seva, iar calamina care se depune pe acesta se colecteaza si se amesteca cu ingredientele obisnuite pentru a obtine pigmentul de tatuat. Cand fata ajungea la pubertate, era tatuata pe picioare si gambe cu diferite configuratii de linii orizontale, perpendiculare si in zigzag.
De asemenea, purta frunzele plantei salbatice chunian in urechi cu scopul de a „calma” activitatea spirituala apropierea imediata. Dupa a treia faza, artista tatuatoare (hu tu nu) primeste din nou aceste obiecte impreuna cu bratara de metal.
De asemenea, daca un barbat a omorat un inamic, putea sa solicite un tatuaj pe piept si sa poarta un ornament de piele pe gat care simboliza numarul victimelor lui.
Ordinea varia, dar cel mai probabil, cantitatea suprafetei tatuate reprezinta gradul curajului si a neinfricarii barbatului sau cel putin al familiei (morung, sau paan in limba Wancho). Mai mult, traditia tatuarii manuale in India de Sud si alte regiuni de catre femei pentru femei, cu plata in cereale sau alte alimente, a fost inlocuita in mare parte de tatuatul cu aparate, executat de catre barbati pentru barbati, cu toate tranzactiile facute prin numerea.
Don't miss to check all from this kind of lovely popular desktop background by viewing the similar high definition wallpapers design below.
Printre triburi si castele de mai jos, era considerat o necesitate pentru femei, si cateodata si pentru barbati, sa fie tatuati in scopul de a evita pedeapsa pe taramul mortii, deoarece demonii lui Yama se atingeau numai de cei nemarcati. Marea lor ambitie, un sot curajos sub forma unui calaret razboinic este de asemenea infatisat.
Pigmentul de tatuaj este facut din calamina obtinuta prin arderea lemnului de behloa (Semicarpus anacardium), care se amesteca cu lapte matern. Se credea ca unii dintre pigmentii folositi la tatuat erau cunoscuti si de catre doctorii din India antica, iar acest lucru a initiat ideea ca unele persoane erau tatuate pe piept si umeri cu scopul de a inlatura dureri – de obicei reumatice. In randul femeilor, se tatua pe multe parti ale corpului: pe brate, picioare, obraji sau pe barbie. Pe partea de sus a picioarelor tatuau imaginea unui cal, iar pe partea din spate un sa intre genunchi si coapse. Pe piept femeile tatuau imaginea lui Bara Deo, capul de gat, iar corpul terminandu-se la osul pieptului. Urmeaza apoi doua sau trei randuri in forma de semicerc, una sub cealalta, formate din „der” (capacul apartului de batut untul) inlargite, respectiv motive de flori, albine etc. Unele femei cred ca tatuajele lor sunt deosebit de atractive pentru sexul opus, iar barbatii sunt de parere ca femeile tatuate sunt mai fidele. In unele sate era cat de cat obligatoriu pentru fiica unei femei tatuatoare sa calce pe urma mamei. In acest sat anume, motivul este asociat cu o fecioara ca si-a sacrificat viata pentru a salva satul de la o inundatie cauzata de un dig cedat. De asemenea, tatuajele femeii semnificau progresul lor prin stagiunile vietii, de la pubertate la casatorie si nasterea unui copil.
Femeile aristocratice erau tatuate cu o serie de motive in forma de diamant sau romb pe tibie. Uciderea unui animal periculos ca un tigru ii confera de asemenea dreptul de a purta un tatuaj facial sau de piept.
Cateodata se tatuau si figuri umane pe piept, iar un barbat cu un asemenea tatuaj era considerat unul formidabil.” Dupa primirea tatuajelor, barbatul se retragea pentru a tine ritualul taboo (genna), izolandu-se in propria casa fara a vorbi cu nimeni timp de o zi. Tatuajele kolam functionau si ca un fel de harta: se credea despre ele, ca ajuta la ghidarea mortilor spre taramul de dincolo, astfel incat acestia sa poata se sa reuneasca cu stramosii lor decedati.
Tatuatul are loc in afara casei, iar fata nu este lasata inapoi in casa inainte sa fie unsa cu pasta de curcuma si ulei pe tot corpul, si spalata. Tigla se tine peste flacara unei lampi cu ulei de ricin pentru a forma calamina, care se razuieste cu o un betisor si se pastreaza intr-un vas de lut, gata de folosinta in orice moment prin adaugarea catorva picaturi de apa. Instrumentul de punctionare se alcatuia din trei sau patru ace de cusut legate impreuna cu un fir. Mai tarziu, inainte sau dupa casatorie, ea poate fi tatuata si in partea din spate a picioarelor si pe coapse. Nucii de sapun se puneau si jurul gatului copiilor mici pe o sfoara in credinta ca acesta ajuta la o crestere sanatoasa ii protejeaza de spirite rele.
Cu ocazia sau dupa casatorie, diferite motive (jhoplari) erau tatuate pe spatele mainii si linii punctate pe coapse. Acesta este simbolul lui Koda Deo, zeul-cal , care confera coapselor puterea unor coapse de cal. Marcajele in jurul corpului reprezinta pietre, deoarece simbolul lui Bara Deo este cateodata o cos acoperit cu noroi si umplut cu pietre.
Patru sau cinci motive de boabe, precum si paniari (urcior pentru apa) infrumuseteaza mai departe tatuajul in zona pieptului. Zeul responsabil pentru incident a promis ca apele se vor retrage daca femeile din sat ar incepe sa tatueze acest simbol pe fetele lor. Dupa aceasta a doua faza a tatuarii, un barbat o putea cere in casatorie de la parintii ei. Atingerea unei femei Dhokar sau Maler este considerat sa aiba efecte negative, necesitand curatare cu pasta de curcuma si apa. Nu toate femeile dispuneau de o cantitate egala de tatuaje, practica fiind una costisitoare dupa standardele locale, si numai cei instariti puteau sa-si permita tatuaje complexe si extinse. Pe genunchi se tatua motivul phulia care seamana cu o floare, iar pe spate sunt muste, oameni, sakri sau lantul magic, respectiv motivele dhandha. Daca prezentau dureri ale coapselor sau lipsa de putere in zona respectiva, se inchinau zeului Koda Deo, oferindu-i o bucata din piele de sa.
Pe fiecare parte a corpului femeile au imaginea lui Jhulan Devi, reprezentat de mici figuri atasate de Bara Deo. Pe antebrat, tatuajul incepe de la zona bicepsului, continand motive de paniari si paune urmate de altele. Acesta sacrifica un porc, prepara bere cu orez (zu) si trimite aceste cadouri la casa parintilor fetei impreuna cu un cos de orez fiert. Pe partea de sus a bratelor, in exterior, tatuau imaginea lui Hanuman, maimuta divinificata si zeul puterii in forma unui barbat. O femeile insa nu putea sa fie tatuata cu aceasta imagine pana cand nu a dat nastere unui copil.
Dar Ohja batea toba dharmu agatat pe umerii lui, asa ca acesta si-a petrecut viata vanand si desenand motive pe peretele caselor.
A treia faza a tatuarii se face pe coapse deasupra genunchilor cand fata paraseste casa parinteasca pentru a se muta cu sotul. Atat barbatii cat si femeile practicau acest lucru, insa barbatii aplicau si balegar aprins pe tatuaj in scopul de a-l arde mai bine in piele. Locul unde se tatua imaginea este acela unde copilul isi odihneste capul cand este carat de catre mama sa intr-o bucata de panza. In unele sate ea primeste acest tatuaj dupa ce concepe un copil, iar motivul consta din linii paralele fine care pornesc in sus de la genunchi. Se credea ca tatuajul sustine si protejeaza copilul, in timp ce bratele mamei raman libere pentru munca. Pe spatele si pe partea laterala a palmei si a degetelor apar doua sau trei perechi de motive de boabe. Fata capeteniei ar putea sa primeasca in plus opt puncte mici aranjate in doua randuri deasupra liniilor. In faza finala se tatueaza pieptul femeii in casa sotului dupa sapte luni de sarcina sau dupa nasterea primului copil. Picioarele sunt tatuate pana in zona genunchilor, mai mult pe partea din fata decat pe gambe. Motivele liniare precum cele ale tribului khajuri (palmier), copacul baval, ambo (copac de mango) si motivul deri, acompaniate de un tigru si un leu impodobeaza picioarele. Deosebitul motiv al braului paniari in jurul limitei interiorului talpii avea rolul de a intensifica farmecul femeilor Mer.
In cazul in care o femeie aristocratica primea un asemenea motiv, acesta avea linii aditionale care formau corpul figurii. Femeile din aceasta aveau uneori si bratele, umerii si scapula tatuate cu motive de diamante sau romburi in patratele.



Tattoo example website 4chan
Lizard tattoos tumblr hipster
Uv tattoos tumblr cute
Tattooed man makeup cover up


Comments: